Muzeu ,,Dimitrie Gusti’’ în Drăguş

Autorităţile locale din Drăguş îndrăznesc să realizeze o premieră pentru Ţara Făgăraşului: vor să convingă conducerea Muzeului Satului de la Bucureşti să deschidă o ,,sucursală’’ a muzeului în... Drăguş. De altfel comuna şi merită acest lucru, pentru că – spune primarul Gheorghe Sucaciu – casa cu nr. 1 din Muzeu Satului de la Bucureşti este o casă de Drăguş! Edilul ştie că se înhamă la o sarcină grea din cauza crizei care a paralizat toată ţara, inclusiv Muzeul Satului.

Dacă muzeul din Drăguş va vedea vreodată lumina zilei, meritul nu este numai al autorităţilor locale. Dimitrie Gusti, cel care a realizat prima lucrare sociologică în Drăguş şi care a fost declarat cetăţean de onoare al comunei, poate fi considerat post-mortem ,,făptaş’’al viitoarei realizări. Dimitrie Gusti este cel care în 1936 a dus la Muzeul Naţional al Satului o gospodărie completă din Drăguş şi a făcut astfel cunoscută comuna pe plan naţional şi internaţional. Edilul Sucaciu spune că muzeul va fi realizat în apropierea Primăriei, într-o casă care este de vînzare şi pe care administraţia vrea să o cumpere de la urmaşii proprietarilor, dar cu bani de la Muzeul Satului. ,,Administraţia va întreţine şi va dota muzeul, cu ajutor din partea localnicilor, dar achiziţionarea casei ne depăşeşte pentru că bugetul local este prea sărac să o putem cumpăra noi’’, spune Gheorghe Sucaciu.

Muzeul îi va purta numele lui Dimitrie Gusti, întrucît datorită lui Drăguşul a devenit ,,satul care a născut o biliotecă întreagă’’, după cum l-au descris sociologii.

Cel mai studiat sat

Comuna Drăguş ascunde o unică aventură începută în vara lui 1929, cînd la Drăguş s-a desfăşurat cea mai mare campanie monografică a Şcolii Sociologice de la Bucureşti, întemeiată de Dimitrie Gusti. Fondatorul şcolii romîneşti de sociologie a deplasat atunci o echipă impresionantă, formată din peste 80 de specialişti, care au rămas în sat două luni. Campania de la Drăguş e însemnată nu numai în istoria monografiilor rurale romîneşti, ci şi în cea mondială, ca o ,,experienţă de laborator’’ cu prilejul căreia s-au elaborat tehnici de cercetare deosebite.
Printre altele, echipa condusă de profesorul Gusti a ajuns la concluzia că la începutul secolului XX sătenii de aici trăiau în limitele unei economii naturale foarte accentuate. Deşi marea problemă a satului consta în lipsa terenurilor agricole, era de-a dreptul o ruşine ca cineva să nu aibă în gospodăria lui tot ce trebuie vieţii. Motiv pentru care, o lungă perioadă, drăguşenii au fost nevoiţi să treacă peste Olt şi să lucreze ,,la sas’’ (în comunităţile săseşti adică). Unii au emigrat în ,,regat’’, iar în preajma primului război mondial, mulţi au plecat în America. Cu banii cîştigaţi acolo şi-au construit în satul natal case imitînd modelul săsesc din aşezările vecine. De pe urma trecerii pe la Drăguş a echipei lui Gusti au rezultat 12 cărţi referitoare la viaţa socială a satului. Localitatea deţine astfel recordul de a fi cel mai studiat sat din Romînia tuturor timpurilor.
Tot atunci s-au realizat aici fotografii, dar şi primul film documentar sociologic din lume, intitulat ,,Drăguş - viaţa unui sat romînesc’’, graţie căruia satul tradiţional a rămas imortalizat pe peliculă. Filmările s-au realizat cu aparatură rudimentară, împrumutată de la Oficiul cinematografic al armatei. Pelicula a fost prezentată ulterior în ţară, dar şi la Paris. Astfel, Drăguşul devenea cunoscut ca sat reprezentativ al Romîniei. (C. Cornilă)